Management SM

Depresia

In asistenta medicala actuala a bolnavilor cu scleroza multipla (SM) bazata pe o investigatie si cunoastere tot mai aprofundata, extrem de complexa si diversificata, s-a impus crearea unei echipe de specialisti care sa poata cuprinde amplul evantai al datelor, de la cele biochimice, anatomopatologice si bioelective, la cele clinice si psihologice. In acest sistem al asistentei, toate datele si rezultatele sunt destinate cunoasterii cat mai precise a procesului morbid, a etnopatogeniei sale, a particularitatilor clinice si a posibilitatilor terapeutice.

Totodata, cunoasterea cat mai autentica a persoanei prezinta acest proces, a structurii psihismului sau, susceptibil de a conditiona toate componentele bolii, de la cele etiopatogenice la cele clinico-terapeutice si evolutiv prognostice, se inscrie in dezideratul cunoasterii integrale, comprehensive, totale. Contributia tot mai importanta a psihologului in clinica a deschis problema raporturilor dintre cele doua domenii de activitate, medical si psihologic.

In analiza relatiilor dintre profesia medicala si aceea de psiholog, activitatile au atat caracter contributiv, ilustrat mai ales prin demersul investigative, cat si cu caracter competitiv, ilustrat in domeniul terapeutic prin asumarea de catre psiholog a rolului de psihoterapeut. Una din particularitatile activitatii psihologului consta in faptul ca spre deosebire de relatiile medicului cu alti specialisti implicate in munca de investigatie, relatii mediate prin aparate, prin produsele recoltate sau prin rezultate, colaborarea cu psihologul implica relatii directe, determinate de specificul abordarilor sale, care sunt nemijlocite si interpersonale.

Analizand continutul activitatilor psiho-medicale se constata ca specificul colaborarii medicului cu psihologul consta in faptul ca acesta ia parte, in mod mai strans, la relatia medic-bolnav. Aceasta munca se extinde de la stabilirea unei anamneze biografice asupra diagnosticului personalitatii, pana la diagnosticul starilor nevrotico-depresive si luarea unor anumite masuri psihoterapeutice.

Oportunitatea demersului psihologic in stransa legatura cu activitatea clinicianului neurolog este pe deplin justificata in cazul bolnavilor cu SM, la care sunt prezente in cadrul simptomatologiei deteriorari cognitive, manifestari psihice.

Tulburarile psihice din SM nu sunt exceptii, in cadrul bolii intalnindu-se frecvent. Majoritatea simptomelor indica o alterare a starii afective la acesti bolnavi. Starile depresive de intensitate variata sunt relevate pregnant (55% din cazuri), de numeroase studii, care intrevad posibilitatea unui prognostic mai favorabil in cazurile in care depresia apare odata cu fenomenele neurologice. S-a remarcat prezenta starilor depresive si a tulburarilor emotionale mai ales in perioadele de noi pusee ale bolii.

Definitia de cea mai larga generalitate considera depresia ca o prabusire a dispozitiei bazale, cu actualizarea trairilor neplacute, triste si amenintatoare. Puternica participare afectiva, trairea profunda a acestei stari, antrenarea consensuala sunt tot atatea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativa.

Asa cum a fost definita anterior, depresia se refera la depresia simptom si definitia nu este decat scolastica deoarece in realitatea practica, depresia apare ca sindrom sau entitate nosologica. In cele ce urmeaza, ne vom referi la acest al doilea aspect (sindrom), pe care-l vom defini, asa cum fac alti autori, operational, componentele sale fiind rasunetul ideativ, comportamental si somatic al tulburarii afective.

Sindromul depresiv are drept componente definitorii dispozitia depresiva, incetinirea proceselor gandirii si lentoare psihomotorie, la care se adauga o serie de simptome auxiliare de expresie somatica. Dispozitia depresiva este traita ca tristete vitala, pierderea sentimentelor, golire si neliniste interioara, continut perceptual cenusiu.

Imbinand criteriul nosologic cu cel etiologic se descriu: depresii somatogene (organice, simptomatice), depresii endogene (schizoafective, bipolare, unipolare, involutionale), depresii psihogene (nevrotice, depresia de epuizare, reactive).

Dupa gradul de intensitate, se poate descrie o depresie nevrotice si o depresie psihotica. Depresia de intensitate nevrotica este declansata psihogen si se manifesta sub aspectul unor stari de tristete prelungita, lipsa de initiativa, intoleranta la frustrare, scaderea sau exacerbarea apetitului alimentar, insomnii, tulburari de dinamica sexuala, iritabilitate, anxietate. Depresia nevrotica apare in relatiile de intensitate nevrotica, neurastenie, nevroza depresiva, in decompensarile personalitatilor paleastenice, isterice, afective, in stari de epuizare si depresiile simptomatice.In depresia de intensitate psihotica, fiecare din elementele constitutive ale sindromului depresiv ating intensitate maxima, modificand personalitatea si comportamentul in sens psihotic.

Depresia mascata a fost definita ca o boala depresiva in care simptomele somatice ocupa primul plan sau in care simptomele psihice sunt in planul second (ca substrat). Acest tip de depresie este cel mai des intalnit in cazul bolnavilor cu SM.

Atitudinea corecta in planul terapeutic al unei boli somatice implica conlucrarea medicului neurolog, a psihiatrului si psihologului pentru tratarea si investigarea depresiei prezente, care poate accentua simptomatologia somatica.

Atunci cand o tulburare depresiva apare impreuna cu o suferinta somatica, sunt cateva explicatii posibile:

suferinta medicala generala provoaca in mod biologic depresie;
suferinta somatica declanseaza depresia la persoane vulnerabile genetic pentru depresie;
suferinta somatica produce psihologic depresia ca reactie la prognostic, la durere si invaliditate;
suferinta somatica si depresia nu sunt corelate, sunt independente;

Demersul evaluativ al psihologului clinician are o importanta deosebita in aprecierea tipului si a gradului de intensitate a depresiei in vederea stabilirii unui plan psihoterapeutic adecavt. In clinica Neurologica din Tg.-Mures, in analiza psihologica a bolnavilor cu SM se folosesc metode de evaluare complexe, incepand de la interviu si pana la administrarea unor teste specifice. Examenul psihologic incepe, de regula, cu intervievarea individului si a familiei sale. Daca este posibil, se colecteaza informatii si din surse colaterale (loc de munca, unitate medicala). Dupa aceasta prima faza urmeaza administrarea testelor selectate care raspund problemei de referinta (depresia).

Nu recomandam administrarea unui singur test. Testele utilizate frecvent in clinica Neurologica din Tg.-Mures, in vederea aprecierii corecte a tipului si nivelului intensitatii depresiei sunt: scala de depresie Hamilton, chestionarul de depresie Beck, chestionarul multifazic Woodworth, inventarul multifazic de personalitate Minesota (M.M.P.I.), personalitati accentuate al lui Karl Leonhard, teste de anxietate: S.T.A.I., S.T.A.X.I.

Concluziile rezultate in urma interpretarii datelor oferite de interviu si cotarea testelor administrate ofera o imagine concreta cu privire la starea psihica a subiectului. Psihologul stabileste diagnosticul psihologic, elaboreaza un plan psihoterapeutic adecvat, elemente de prognoza si recomandarile solicitate de problema de referinta.

In cazul bolnavilor cu SM se poate constata ca psihicul se deterioreaza odata cu fizicul si ca tratamentul medicamentos si reeducarea motorie fara o reeducare psihica nu da rezultate multumitoare. De cele mai multe ori, studiul psihologic al acestor pacienti si reeducarea lor psihica capata o importanta de prim ordin si sunt chiar mai dificil de realizat.

In clinica Neurologica din Tg.-Mures se utilizeaza un plan de reeducare psihica care cuprinde: consilierea pacientului si a familiei,psihoterapie suportiva, psihoterapie de relaxare, psihoterapie existentiala si ocupationala, cu rezultate deosebite.

Ingrijirile medicale psihoterapeutice reusesc sa amelioreze simptomatologia depresiva si sa asigure la acesti bolnavi mentinerea unui tonus psihic satisfacator, reintegrarea familiala si sociala cu o adaptabilitate mai buna la conditiile de boala.

Evaluarea corecta a manifestarilor depresive si instituirea unui plan psihoterapeutic adecvat asigura un climat favorabil redarii increderii bolnavilor in utilitatea lor pentru societate si in eliminarea complexelor.

Tulburari de deglutitie (de inghitire) in scleroza multipla

Disfagia sau tulburarile de deglutitie pot fi foarte deranjante la pacientii cu scleroza multipla (SM). Deglutitia se refera la pasajul alimentelor din cavitatea bucala prin esofag in stomac. Alimentele pot ramane in cavitatea bucala, pot trece in trahee, pot produce tuse, etc.

Tulburarile de deglutitie includ:

tuse dupa servirea mesei;
inabilitate de deglutitie a alimentelor solide;
refluarea lichidelor pe nas;
pierderea de greutate;
deshidratare;
malnutritie;
pneumonie;
inecare.

O evaluare a deglutitiei include un examen neurologic si radiologic cu bariu.

Scopul recuperarii tulburarilor de deglutitie urmareste ameliorarea statusului nutritional si asigurarea sigurantei cailor respiratorii superioare in timpul alimentatiei.

Recuperarea sau ameliorarea deglutitiei se poate realize prin:

Modificarea texturii alimentelor deoarece unele alimente pot fi inghitite mai usor decat altele. De exemplu, adaugarea unui agent care ingrasa mancarea (cum ar fi gelatina) poate determina alimentatia mai usoara. Uneori administrarea produselor din lapte trebuie redusa deoarece acestea se pot lipi de faringe si pot deveni iritante.
Inmuierea alimentelor cu sosuri, sucuri, ulei, poate duce la un pasaj usor si sigur spre stomac.
Incalzirea sau racirea alimentelor (dupa caz) poate ameliora reflexul de deglutitie.
Schimbarea pozitiei capului in timpul alimentatiei este deseori necesara.
Imprimarea unei miscari pasive in jos a mandibulei permite introducerea mai usoara a alimentelor in cavitatea bucala dupa care inclinarea capului pe spate permite declansarea reflexului de deglutitie.
In timpul meselor se recomanda alternarea alimentelor solide cu cele lichide.
Reducerea dimensiunilor alimentelor cat si a cantitatii de alimente de la o masa, instituirea de mese reduse cantitativ dar mai frecvente.
Micsorarea dimensiunilor muscaturii alimentelor amelioreaza semnificativ deglutitia.
Deglutitia se va realize in timpul unei apnei pentru a evita ajungerea alimentelor in caile respiratorii superioare.
Inaintea inceperii alimentatiei se fac exercitii motorii cu limba, buzele, palatal moale.
Este important ca ora de servire a meselor sa fie aceeasi.

Depresia

Simt ca obosesc foarte repede, chiar daca nu fac mare lucru. Este aceasta situatie legata de SM?

Cuprins:

Oboseala in Scleroza Multipla
Managementul oboselii In SM
Oboseala In Scleroza Multipla

Oboseala este o senzatie universala, simtita de majoritatea persoanelor cu SM. In general oboseala este un efect direct proportional cu o anumita cauza, de exemplu in cazul unui efort sustinut sau lipsei de somn. In oricare boala a sistemului nervos persoana afectata observa ca oboseste mai repede. In scleroza multipla oboseala nu mai este direct proportionala cu efortul depus.

Oboseala este una dintre cele mai frecvente neplaceri legate de SM, fiind resimtita de peste 75% dintre persoanele cu SM. Este unul dintre simptoamele cel mai dificil de Inteles si de tratat pentru ca este invizibil iar aparitia sa poate produceri neIntelegeri In special In randul prietenilor, familiei si al angajatorilor. Membrii familiei pot crede ca o persoana cu SM nu Isi da silinta; Intre parteneri pot apare probleme sexuale; un angajator poate spune despre persoana ca este lenesa. Oboseala poate avea un impact foarte puternic asupra activitatilor zilnice, bunastarii In general si asupra activitatii de la locul de munca.

Cauzele oboselii cauzate de SM nu sunt pe deplin Intelese. Oboseala In SM poate fi divizata In patru tipuri diferite:

Oboseala normala – care apare indiferent de prezenta SM. Nu orice oboseala este cauzata de SM. Oboseala neuro-musculara – este cauzata de transmiterea ineficienta a impulsurilor nervoase. Solutia pentru aceasta oboseala – de scurt-circuit – este o perioada de odihna.

Depresia – este un element comun In SM si este de obicei Insotita de somn putin, pierderea apetitului, afect depresiv si oboseala.

Moleseala – este o oboseala coplesitoare care apare fara un motiv Intemeiat. Din cauza ca medicatiile neuro-chimice sunt instrumente eficiente In managementul SM se crede ca moleseala este un efect direct al dezechilibrului biochimic din creier.

Perioadele de oboseala, pe langa efectele nocive pe care le are In viata de zi cu zi, poate crea stari de anxietate atunci cand reapar simptomele SM. Acest fenomen apare dupa un efort sau cand o activitate sau mediul Inconjurator cauzeaza o crestere a temperaturii corpului. Trebuie mentionat ca oboseala nu are legatura cu puseurile si nu cauzeaza o agravare a bolii sau o accelerare a invaliditatii.

Este de asemenea posibil ca impactul si accesele de oboseala sa fie accentuate de factori psihologici precum simtul controlului situatiei (de exemplu un factor important In oboseala SM este incapacitatea de a manipula, a controla si a schimba mediul pentru a se potrivi necesitatilor psihologice personale).

Managementul oboselii SM

Cand oboseala devine o problema majora a persoanei cu SM este recomandat un examen medical complet pentru eliminarea altor posibile cauze ale oboselii (de exemplu o infectie). Una dintre cauzele oboselii SM este somnul agitat care cauzeaza oboseala In timpul zilei. Daca singura cauza a oboselii este o boala a sistemului nervos (In acest caz SM), stilul de viata, mediul Inconjurator si ocupatiile zilnice trebuie ajustate pentru a include acest simptom. Astfel poate fi necesara schimbarea rolului dumneavoastra la locul de munca si In cadrul familiei pentru a putea evita oboseala. Pentru controlul oboselii exista o serie de tehnici precum managementul timpului, reglarea ritmului de lucru, conservarea energiei, simplificarea sarcinilor si pauze de relaxare.

Sfaturi practice:

Evitati baile fierbinti, temperaturile foarte ridicate, exercitiile fizice excesive, cantitatile mari de hrana, fumatul.
Planificati-va viata astfel Incat sa controlati cerintele de la locul de munca, evenimentele sociale si noptile petrecute pana tarziu.
Urmati un regim alimentar rational si Incercati sa pierdeti din greutate daca sunteti obez.
Exercitiile de yoga va pot fi de folos, acestea combinand exercitiile cu meditatia.
Incercati sa va mentineti Intr-o forma fizica buna printr-un program de exercitii adaptat posibilitatilor dumneavoastra. Aceste exercitii nu trebuie sa va extenueze si trebuie urmate de perioade de odihna corespunzatoare.
Managementul stress-ului si consilierea nu trebuie excluse dintre metodele de combatere ale oboselii.
Factorii psiho-sociali si grijile legate de calitatea vietii influenteaza direct capacitatea persoanelor cu SM de a face fata vietilor lor si pot fi cauze ale aparitiei oboselii si un factor determinant al gradului In care aceasta influnteaza iata de zi cu zi.
Prietenii, familiile persoanelor cu SM, profesionistii din domeniul sanitar si angajatorii trebuie informati asupra acestui aspect al SM. oboseala este unul dintre simptoamele SM, dar unul care poate fi tratat daca este Inteles si acceptat. Cititi si Exercise and MS de Dr R Schapiro. MS MANAGEMENT Vol 2 No 2 Sep 1995.

Probleme ale vezicii urinare

Se pare ca am probleme cu vezica urinara. Trebuie sa merg la toaleta mai frecvent decat obisnuiam. Uneori ajung aproape In ultimul moment. Are aceasta legatura cu SM?

Pentru persoanele cu SM controlul vezicii urinare este o problema des Intalnita. Deteriorarea functiilor vezicii urinare afecteaza pIna la 90% dintre persoanele cu SM la un moment dat In evolutia bolii. Simptomele urinare sunt neplacute si pot cauza probleme medicale, emotionale si igienice care afecteaza sectoare critice ale vietii precum cele sociale, vocationale si sexuale. Majoritatea simptomelor vezicii urinare pot fi controlate iar complicatiile urinare pot fi prevenite.

Problemele cu vezica urinara se datoreaza afectarii coloanei vertebrale de-a lungul bolii. Simptomele sunt variate si le include pe urmatoarele:

Urgenta – nevoia de a ajunge la toaleta cat mai repede
Frecventa – urinarea de mai mult de cinci sau sase ori pe zi
Ezitarea – probleme In initierea urinarii
Nocturia – trezirea din somn pentru a urina
Incontinenta – scurgerea urinei si pierderea controlului urinar
Retinerea – vezica urinara nu se goleste complet.

Pentru a va rezolva problemele vezicii urinare va trebui sa mergeti la doctor de mai multe ori, precum si sa fiti consultat de un specialist In probleme urologice. Daca observati nevoia de a urina frecvent sau daca aveti probleme In eliminarea urinei trebuie sa va contactati medicul cat mai curand posibil.

Exista tratamente medicamentoase care calmeaza o vezica urinara usor iritabila sau care ajuta la golirea vezicii atunci cand este nevoie. De Indata ce primesc ajutor, inconvenientele de acest gen ale multor persoane sunt la un nivel minim. Informati-va doctorul In mod regulat cu privire la obiceiurile dumneavoastra urinare si la problemele conexe.

Unele persoane pot avea infectii ale tractului urinar caracterizate prin urinari frecvente, miros puternic sau decolorari ale urinei si cateodata dureri abdominale sau de spate Insotite de febra. Prezenta SM Ingreuneaza functiile sistemului urinar lipsit de medicatia specifica, asa ca nu Incercati sa va tratati singuri. Exista si metode de eliminare In Intregime a urinei reziduale – de multe ori aceasta fiind cauza unor infectii. Doctorul dumneavoastra sau un membru al unei echipe de specialisti va pot da sfaturi In aceasta privinta In functie de problemele dumneavoastra specifice.

De asemenea se poate face un numar de pasi de ordin practic. Daca aveti probleme cu urinarea frecventa sau cu lipsa controlului asupra ei, cand iesiti din casa este bine sa cunoasteti unde anume exista toalete In locuri publice ca teatre, restaurante sau magazine. Retineti ca daca va aflati In permanenta In cautarea unei toalete este recomandabil sa va consultati doctorul pentru a stabili un program de controlare a activitatii vezicii urinare. Parte a problemelor poate fi rezolvata prin coordonarea momentelor de ingerare de lichide. Cand unele persoane au probleme cu vezica urinara sau cu controlul ei, acestia au tendinta sa nu bea lichide. Aceasta abordare a problemei poate avea repercusiuni serioase pentru ca rinichii au nevoie de aproximativ 2 litri de lichid pe zi pentru a elimina toxinele din organism In mod eficient.

Solutia acestei probleme sta In planificarea consumarii de lichide. Nu consumati cantitati mari Inainte de a pleca de acasa sau inainte de a merge la culcare. Aceeasi cantitate de lichid poate fi consumata pe o perioada mai lunga de timp. Bunul simt nu are Inlocuitori.

Exista haine si scutece speciale pentru incontinenta la preturi accesibile, acestea fiind de mare ajutor persoanelor cu aceste probleme. Aceste produse sunt disponibile In farmacii si In magazinele cu produse medicale.

Nu toate simptomele sunt legate de SM: barbatii pot avea probleme cu prostata iar femeile infectii vaginale. Cel mai bine este sa va lasati doctorul sa stabileasca cauza si tratamentul necesar. Problemele urinare apar frecvent In cazurile de SM si pot fi jenante din punct de nedere social. Cu toate acestea ele raspund bine la tratamente si pot fi controlate pentru a permite reluarea activitatilor normale.