Recenta declarație a ministrului sănătății, Sorina Pintea, potrivit căreia Ministerul pe care îl conduce ar lua în calcul desființarea unor centre de permanență, a stârnit reacții, pro și contra, în rândul pacienților și a medicilor de familie, deopotrivă. Grav este că nici în momentul de față nu există o analiză clară a necesităților reale din fiecare zonă, asta cu toate că multe centre de permanență funcționează de ani buni.
Pentru a afla care este situația în Alba, am solicitat o serie de statistici, pentru toate cele cinci centre de permanență care funcționează pe raza județului. Astfel, situația prezentată de Direcția de Sănătate Publică Alba, pe primul trimestru al acestui an, se prezintă în felul următor:
- Centrul de permanență Baia de Arieș – 375 de consultații
- Centrul de permanență Ocna Mureș – 480 de consultații
- Centrul de permanență Zlatna – 855 de consultații
- Centrul de permanență Arieșul Mare – 625 de consultații
- Centrul de permanență Alba Iulia – 289 de consultații (statistică valabilă pe o lună și jumătate, deoarece a fost deschis doar în 14 februarie a.c.)
Cu toate că, poate la prima vedere, numărul consultațiilor nu pare să fie foarte mare, trebuie luat în calcul faptul că, în cele mai multe cazuri, aceste centre sunt singurele unități sanitare din localitățile respective, înființate după închiderea fostelor spitale, în afara cabinetelor individuale ale medicilor de familie.
Pentru centrul din Alba Iulia, scopul declarat al înființării a fost scăderea numărului de solicitări în Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean. Potrivit managerului general, Nicoleta Coșarcă, în ultimele luni, s-a constatat o scădere cu aproximativ 40 de pacienți (20%), față de media consultațiilor din ultimii ani, fără a avea certitudinea că acest lucru se datorează centrului de permanență din apropierea spitalului, sau altor motive.
”Centrele de permanență au fost gândite să preia din presiunea pe urgențe. Acum se declară că a crescut cu 35%, în această perioadă, numărul pacienților care au accesat UPU. Părerea mea este că de fapt e o problemă de fonduri alocate. Autoritățile nu doresc să susțină un serviciu foarte bun și gândit să răspundă unei nevoi reale”, a declarat Dragoș Zaharia, președintele Asociației SM Speromax Alba.
„Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a declarat, marţi la Slatina, că va promova un act normativ pentru desfiinţarea centrelor medicale de permanenţă din localităţi, considerând că, în ciuda existenţei lor, nu a scăzut numărul prezentărilor în unităţile de primiri urgenţe.
Doamna ministru ne demonstrează că este în primul rând politician și apoi „MANAGER” chiar dacă are în CV experiența conducerii unui spital județean. Din punctul de vedere al unui cetățean care are cât de cât tangență cu domeniul medical, afirmația doamnei ministru, ulterior îndulcită printr-un comunicat postat pe site-ul Ministerului Sănătății, ne demonstrează cât de superficial se conduce sistemul de sănătate românesc.
În fapt, îmi aduce aminte de modalitatea prin care s-au închis unele spitale în urmă cu câțiva ani, decizie care a fost coordonată tot politic. În fapt, care este rolul centrelor de permanență:
- în primul rând, să asigure continuitate pentru asistența medicală primară ( medicina de familie )
- să suplinească, într-o anumită măsură, închiderea unor spitale care desesrveau un anumit areal lipsit ulterior de servicii medicale non-stop (vezi Ocna Mureș , Baia de Arieș)
- să ofere servicii din pachetul pe care îl prestează medicina de familie, cât mai aproape de domiciliul pacientului, fără să fie nevoie de deplasării de zeci de kilometri
- nu în ultimă instanță, să degreveze acolo unde este cazul supraîncarcarea serviciilor la UPU.
Doamna ministru a luat-o pe scurtătură și s-a referit numai la ultima situație, în care se regăsește argumentarea existenței unui centru de permanență, fără a ne oferi însă date concrete. Probabil că fiind în județul Olt, unde funcționează, din informațiile de pe site-ul CAS-Olt, zece centre de permanență, coroborat cu mărimea județului , faptul ca nu sunt zone montane etc , nu se justifică susținerea unui număr atât de mare de centre.
Practic, o astfel de decizie ar trebui luată în urma unei analize punctuale pentru fiecare centru în parte, pe baza unor criterii de eficiență și mai ales de necesitate socio –medicală. Însă sunt convins că așa ceva nu s-a făcut, fapt recunoscut chiar de ministru și mai ales nu se face nici în momentul în care se decide înființarea unui centru de permanență.
De exemplu, în municipiul Arad există (numai în oraș, a nu se confunda cu judetul Arad) 7 centre de permanență care sunt convins că nu au fost înființate pe baza unor criterii economice.
Dar oare mărirea salariilor în sănătate (care nu a inclus sub nici un aspect medicina primar) a avut la bază o analiză a eficienței unor unități sanitare al căror cadre medicale au beneficiat de dublarea sau chiar triplarea salariilor. Oare se justifică economic și etic ca salariile unor cadre medicale dintr-o secție a unui spital oarecare cu grad de ocupare de 20% să fie similare sau apropiate cu salariile celor ce refuză internarea pe secția respectivă din lipsă de paturi libere.
Din nefericire iarași un caz poate izolat (aici Judetul Olt respectiv Spital Județean Slatina, unde a făcut oficialul declarația în speță) generează o decizie greșită și prost lansată ce poate afecta viața a mii de pacienți, mai ales din și asa discriminatul mediu rural, din punctul de vedere al serviciilor medicale.”, spune Andrei Barbu, președintele Asociației Pacienților Alba.
”Centrele de permanență, în formula actuală, nu reușesc să degreveze UPU. Sunt câteva motive. Însă înainte de a le prezenta, trebuie să amintim faptul că medicina de familie – baza sistemului medical- a fost uitată atunci când s-au făcut măririle de onorarii. În condițiile în care un medic de familie este plătit pentru maxim 20 pacienți pe zi și maxim 2 pacienți consultați la domiciliu, la un tarif foarte mic, să nu ne mirăm că niciun medic de familie nu vrea să fie abuzat de un sistem ticălos. Un medic primar din spital ia peste 100.000 lei și un medic de familie rămâne cu onorariul mult sub o asistentă de spital sau șofer de ambulanta. Cu tot respectul pentru aceste 2 profesii amintite. Astfel că, esența medicinei de familie s-a pierdut. În loc să ai relații naturale cu pacienții, să îi vizitezi când trebuie, să ai discuții telefonice, să îi sprijini și sa îi ajuti medical, trebuie să te limitezi la atât cât ești plătit, pentru că nici să faci voluntariat nu e o soluție. Și astfel, guvernanții, în loc să plătească MF-ul, au găsit ca soluție să aburească populația, cu aceste centre de permanență, care fără dotări corespunzatoare și medici cu experiență, nu pot să rezolve nici măcar urgențele minore.
Așadar, centrele de permanență nu au dotări suficiente pentru a putea ajuta la obținerea unui diagnostic corect și complet. În al doilea rând, se pot ocupa de urgențe minore de tip medical, nu de tip chirurgical. În al treilea rând, medicii din CP trebuie să aibă suficientă experiență, pentru a putea diagnostica corect și complet și a elabora un tratament concordant cu patologia și cu un eventual tratament existent. Experienta se dobândește. Nefiind suficienți medici MF, s-a apelat la medici generaliști absolvenți. Astfel au crezut guvernanții că rezolvă problema, în loc să plătească în mod corect medicii de familie. Nu în ultimul rând, în UPU există o echipă multidisciplinară cu foarte mare experiență. Plus aparatura de investigații este suficientă pentru acoperirea spectrului patologic din urgențe.
În concluzie, credibilitate unui Centru de Permanență este limitată, iar pacientul este orientat spre UPU. Desigur, pe lângă unii pacienți asigurați, la CP vor solicita sprijin o categorie socială anume, de obicei neasigurați și fără bani, care speră să primească un consult sau tratament gratis.
Consider ca era mult mai potrivit, mai moral și mai eficient, ca medicii de familie să fie plătiți corespunzător, iar atunci nu era nevoie de aceste centre de permanență, care nu prea există prin alte părți ale lumii”, a declarat dr. Mircea Lămurean, medic specialist medicina generala și de familie.
Sursa: Revista de Alba
